avantaje

Mira otros diccionarios:

• avantaj — AVANTÁJ, avantaje, s.n. 1. Folos mai mare pe care îl obţine cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva faţă de altcineva sau altceva) bazată pe o situaţie, pe o… …   Dicționar Român

• federat — FEDERÁT, federaţi, s.m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populaţiile aşezate la graniţele Imperiului Roman şi care se angaja să apere aceste graniţe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naţionale în timpul Comunei din …   Dicționar Român

• specula — SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. tranz. A trage foloasele dintr o anumită situaţie, a avea un profit din ceva; a exploata, a înşela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreţ. 2. tranz. A face tranzacţii… …   Dicționar Român

• Raed Arafat — Raed or Rayed Arafat (b. May 24, 1964) is a Syrian born Palestinian refugee and Romanian intensive care physician. An anestheologist, he is the founder and of Mobile Emergency Service for Resuscitation and Extrication (SMURD), as well as its… …   Wikipedia

• aristocraţie — ARISTOCRAŢÍE, aristocraţii, s.f. Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăţiei şi poziţiei sale sociale; p. gener. (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată… …   Dicționar Român

• avantaja — AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calităţile fizice ale cuiva. – Din fr. avantager. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AVANTAJÁ vb. 1. v. favoriza. 2. v. părtini. Trimis de si …   Dicționar Român

• interpoziţie — interpozíţie s. f., pl. interpozíţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INTERPOZÍŢIE s.f. 1. Stare a unui lucru aşezat între altele. 2. (fig.) Intervenţie a unei autorităţi superioare. ♢ (jur.) Interpoziţie de persoane =… …   Dicționar Român

• mercenar — MERCENÁR, Ă, mercenari, e s.m., adj. 1. s.m. Persoană angajată cu leafă într o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. adj. Care aparţine mercenarilor (1), privitor la… …   Dicționar Român

• moară — MOÁRĂ, mori, s.f. 1. Instalaţie special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcţie prevăzută cu asemenea instalaţii. ♢ expr. A i merge (sau a i umbla, a i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) …   Dicționar Român

• onorific — ONORÍFIC, Ă, onorifici, ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit …   Dicționar Român

• pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… …   Dicționar Român